Despre cine vreau sa va spun acum cateva cuvinte , de ceva ore se odihneste in pamantul rece al gliei noastre strabune. Nu a fost cine stie ce personalitate , a fost doar colegul meu de salon SONY reglorul pensionar de la Relee , internat pentru cateva zile in spital . Omul pe care l-am cunoscut cu sufletul deschis , cu zambetul pe buze mereu (in afara clipelor in care il napadeau crizele bolii nemiloase) , prietenul de zi sau noapte din patul de alaturi , sotul iubit si respectat de femeia lui , tatal ideal pentru copiii lui , bunicul in stare sa-si dea viata pentru nepotii lui .
Doar cateva zile am fost colegi de salon , insa timpul petrecut impreuna imi va ramane intiparit in minte toata viata . Se spune ca spre sfarsitul vietii , iti trec prin minte amintiri , vremuri bune , dar si grele prin care ai trecut . Pot sa spun ca asa este , am jucat si carti , am ascultat muzica , am ras in hohote , ca pe vremuri .
L-am cunoscut poate asa cum nimeni nu a avut ocazia sa-l cunoasca , si asta tocmai in ultimele sale clipe de viata .
Mi-am dat seama dupa aceasta teribila incercare , ca moartea este mai aproape de noi decat credem , ca viata merita traita pana la ultima picatura , pentru ca atunci cand firul ei se rupe , chiar sa fii in aceeasi incapere cu altcineva , la nici 2 metri distanta , nu ai timp sa-ti iei adio , nici sa intorci capul , nici sa strigi dupa ajutor !
Aprind o lumanare si vars o lacrima acum , si maine si poimaine pentru tine , draga SONY , reglorul pensionar de la Relee .
FIE-I TARANA USOARA !
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu